Pelerinajul credincioºilor din Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Iaºi
În dimineaþa zilei de sâmbãtã, 8 septembrie 2012, împreunã cu alþi pelerini, conduºi de pãrintele decan, Iosif Dorcu, am plecat spre Sanctuarul Marian de la Cacica... Mulþi dintre noi am transformat acest pelerinaj într-o "hranã spiritualã anualã", într-o tradiþie de care nu ne vom desparti niciodata pentru un motiv simplu, acela cã "vizita la Maria" aduce bucurie, speranþã ºi încredere în Dumnezeu, iubire ºi pace în toate inimile cãutatoare de frumuseþe ºi echilibru interior....
Cacica oferã, prin Maica Domnului, toate acestea!
În urma cu 20 de ani, m-am convins de acest lucru ºi eu, când în zorii zilei de duminicã, 15 august, un grup de surori, îmbracate în alb, înconjurau biserica, cântând ºi recitând sfântul Rozariu, aþipisem pe-o paturã ºi nu-mi venea sã cred ce vãd... credeam cã am ajuns în rai.
De-atunci, a curs multã "încercare" pe apa vieþii, am revenit însã de fiecare datã aici, în aceastã "Oazã Marianã", conºtient fiind cã am nevoie mereu de hrana sufletului pentru a putea învinge toate obstacolele ivite pe drumul nebãtãtorit ºi în urcare.
Pelerinajul din acest an a avut "reþeta de success" asiguratã încã din start, vremea a þinut cu noi, astfel încât am putut sã ne facem programul propus de pãrintele Iosif. Au fost rugãciuni pe drum, a fost Rozariu urmat de sfânta Liturghie, începând cu ora 11.00, dupã o micã pauzã de prânz a urmat calea sfintei cruci cu meditaþiile personale ale pãrintelui, pe care sunt sigur, mulþi dintre noi, le-am "sãdit" în inima.
Crucea purtatã pe uliþele satului ne-a dãruit, încã o datã, lumina ºi iubirea divinã de care avem nevoie pentru a merge mai departe... fiecare a fost în dialog cu rãstignitul de pe Golgota!
Dupã calea crucii, am înconjurat biserica de trei ori, în cântare marianã, iar la intrarea din nou în bisericã ne-am oprit în faþa sfântului Sacrament, unde am îngenuncheat ºi ne-am rugat, mulþumindu-i Domnului pentru disponibilitatea ºi bucuria cu care ne-a primit aici în "casa Maicii Sale".
Mai rãmanem câteva minute, în rugãciune personalã, dupã care ne îndreptãm spre autocare, ne întoarcem acasã. Drumul spre casã a fost "un alt drum"... Mãicuþa noastrã ne-a umplut inimile de bucuria comuniunii, de pace ºi echilibru. Ce ne-am putea dori mai mult?
La Cacica descoperi frumuseþile acestea numai dacã eºti aici prezent... din "auzite" e doar o palida încercare de a descoperi acest "fenomen".
Pentru un an, m-am asigurat ºi pentru asta trebuie sã mulþumesc mereu, în rugãciune ºi în scris, tuturor celor trimiºi de Domnul, pe cãrarea vieþii mele.
Bucuria sã vã însoþeascã mereu pe toþi ºi pe mine pãcãtosul.
Mai multe imagini puteþi vedea în [ albumul foto ]
Emil Bejan
