Scrisoare pastoralã: Maria înãlþatã la cer, mama ºi regina noastrã

Planul veºnic al lui Dumnezeu

Parcurgând etapã cu etapã anul liturgic facem memoria vieþii ºi operei lui Isus Cristos ºi retrãim în credinþã drumul iubirii Fiului lui Dumnezeu, care coboarã la noi, se face asemenea nouã, se jertfeºte în locul nostru ºi, prin moartea ºi învierea sa se întoarce glorios în slavã pentru a domni ºi stãpâni peste cei vii ºi peste cei morþi, lãrgind astfel pânã la marginile pãmântului ºi pânã la sfârºitul veacurilor împãrãþia cea nouã (cf. Mt 13 º.u.; 24,14).

Acesta este drumul pe care trebuie sã meargã orice om, orice fãpturã; atunci când celebrãm faptele minunate sãvârºite de Dumnezeu prin Isus în Duhul Sfânt de fapt parcurgem drumul purificãrii ºi înãlþãrii noastre.

Din planul ºi voinþa lui Dumnezeu prima fãpturã care a beneficiat de parcurgerea întreagã a acestui drum este Maria Fecioarã din Nazaret, care s-a deschis iubirii veºnice ºi a colaborat cu Dumnezeu, primind în sânul ei pe Mântuitorul omului prin lucrarea specialã a Duhului Sfânt, oferindu-se cu trup ºi suflet în realizarea mântuirii tuturor oamenilor.

Drumul ei de credinþã este drumul Bisericii ºi al fiecãrui credincios în parte. Ea este imaginea perfectã a fãpturii care beneficiazã de darul mântuirii ºi se învredniceºte sã-l urmeze pe Fiul ei în slavã trecând dincolo de moarte ºi de mormânt cu trupul ºi cu sufletul sãu.

Ea este cea dintâi care s-a bucurat sã ajungã acolo unde a ajuns capul trupului mistic, al Bisericii, adicã Isus Cristos, om ºi Dumnezeu.

Maria ºi anul liturgic

Biserica, în timp ce retrãieºte moment cu moment opera mântuitoare a lui Isus Cristos pe parcursul unui an liturgic, ne oferã ºi exemplul vieþii ºi lucrãrii Mariei care nu se desparte de Fiul ei, cãruia i-a dãruit viaþã ºi pe care l-a însoþit clipã de clipã de la naºtere, pe Calvar, în mormânt, în Cenacol ºi pânã la înãlþarea lui în slavã (cf. Lc 1,26-38; Fap 1,14).

Trebuie, aºadar, sã vorbim ºi de o participare a Mariei la tot programul lui Isus ºi de aceea ºi de o asociere la misterul lui Cristos desfãºurat ºi celebrat în anul liturgic.

În acest sens Biserica face memoria vieþii ºi lucrãrii Mariei, a misterului ei, introducând pe tot parcursul anului liturgic celebrãri în consonanþã cu marile mistere ale Sfintei Treimi ºi într-un chip deosebit cu cele ale lui Cristos, Fiul ei, ºi ale Duhului Sfânt, mirele sufletului ei.

Începând cu celebrarea naºterii Mariei din ziua de 8 septembrie ºi vestind lunã de lunã diferite momente din viaþa ei, precum ºi lucrãri ºi privilegii de care ea s-a bucurat, Biserica evocã cu mare bucurie ºi cu mult folos drumul de credinþã al Mariei - de la naºtere ºi pânã la înãlþarea ei la cer ºi încoronarea în slavã.

Ridicarea Mariei cu trupul ºi cu sufletul la cer

Dupã ce Biserica celebreazã cu mare bucurie Învierea Domnului, Înãlþarea lui Isus la cer, precum ºi trimiterea Duhului Sfânt, ea ne cheamã sã contemplãm misterul ridicãrii primei fãpturi la slava cereascã - Maria, cea care i-a dat viaþã ºi care s-a oferit fãrã rezerve pentru opera sa de mântuire.

În luna august toþi fiii Bisericii, atât din Orient cât ºi din Occident, sunt invitaþi sã o contemple pe aceea care este sfânta Maria Mare, care a adormit întru Domnul ºi de cãtre îngeri a fost ridicatã cu trupul la cer. Creºtinii sunt invitaþi nu numai sã admire acest mister, ci, mai mult, sã se bucure ºi sã se umple de speranþa cã, aºa cum Maria a ajuns în slavã, aºa vor ajunge ºi ei atunci când Domnul va hotãrî.

Este îmbucurãtor faptul cã despre Maria ºi misiunea ei au vorbit sfinþii pãrinþi chiar de la început ºi au declarat-o Theotokos (Conciliul din Efes, 431), adevãr care a aºezat-o mereu alãturi de Isus, Fiul ei, ºi a fãcut-o sã fie veneratã ºi cântatã de întreaga Bisericã din Rãsãrit ºi din Apus.

Preluând aceastã mãrturie de credinþã ºi amplificând-o, sfinþii pãrinþi papi, susþinuþi mereu de ceilalþi episcopi ºi de poporul creºtin, au þinut sã precizeze ºi sã declare marele adevãr despre credinþã ºi viaþa Mariei ºi au declarat-o toatã curatã ºi neprihãnitã (1854) ºi mai recent înãlþatã cu trupul ºi sufletul la cer (1950).

"Proclamãm, declarãm ºi definim cã este un adevãr de credinþã faptul cã preacurata Mamã a lui Dumnezeu ºi pururea Fecioarã Maria la sfârºitul vieþii sale pãmânteºti a fost ridicatã cu trupul ºi sufletul în gloria cereascã" (Pius al XII-lea, Munificentissimus Deus).

O învãþãturã clarã ºi definitivã care confirmã atâtea expresii frumoase ºi minunate fãcute pe parcursul celor douã mii de ani.

Imn neîncetat de preamãrire

Reîntorcându-ne în primele veacuri, adicã la izvoare, iatã cum argumenta acest adevãr un episcop din sec. al VII-lea, Theoteknos din Livias, în omiliile sale: "Se cuvenea ca trupul preasfânt al Mariei, trup care l-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu ºi care i-a fost locuinþã, care a fost divinizat, fãcut incoruptibil, iluminat de harul lui Dumnezeu ºi plin de slavã, sã fie doar pentru puþin timp încredinþat mormântului ca apoi sã fie ridicat în slava cereascã cu sufletul sãu plãcut lui Dumnezeu" (Omilii publicate în 1955 de A. Wegner).

Ne bucurãm sã adãugãm aici cuvintele de laudã ale sfântului Ciril de Alexandria: "Te salutãm, Marie, mama lui Dumnezeu, tezaur venerabil al lumii întregi, fãclie nestinsã, coroanã a fecioriei, sceptru al doctrinei bune, locuinþã a celui care nu poate fi delimitat de nici un loc, mamã ºi fecioarã! Îþi mulþumim þie, celei care vine în numele Domnului ºi eºti binecuvântatã în evanghelii".

Ne bucurãm sã ºtim cã însuºi Conciliul Vatican II reluând învãþãtura sfinþilor pãrinþi, a papei Pius al XII-lea ºi a întregii Biserici, spune: "Mama lui Isus, dupã cum în ceruri, glorificatã deja cu trupul ºi cu sufletul, este chipul ºi pârga Bisericii care va ajunge la plinãtate în veacul ce va sã vinã, tot astfel, aici pe pãmânt, strãluceºte ca un semn de speranþã sigurã ºi de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, pânã când va veni ziua Domnului (cf. 2Pt 3,10)" (LG, 68).

Acelaºi lucru vrem sã-l proclamãm ºi noi la Cacica la începutul celui de-al III-lea mileniu ºi la Iaºi în catedrala noastrã când vom sãrbãtori cu bucurie pe aceeaºi Mamã ºi Reginã.

Ea care a fost înãlþatã la cer urmându-l pe Isus în slavã, ne invitã sã o urmãm pe acest pãmânt, sã o întâlnim pe drumul nostru de credinþã ºi sã o invocãm cu bucurie: "O, preacuratã ºi sfântã Fecioarã Marie, îngerii din ceruri cântã slava adormirii tale, pentru cã ai devenit mama creatorului a toate, Cristos Domnul nostru. Te rugãm, sã intervii fãrã încetare pentru noi care ne punem speranþa în tine, aºa de aproape de Dumnezeu ºi fãrã încetare Fecioarã ºi mamã» (Off. or. 758).

Ocrotiþi de ea vom merge cu curaj pe drumul nostru de credinþã ºi, astfel, sperãm sã o simþim alãturi ºi în acest an ºi în perioada sinodului diecezan care se apropie ºi în toatã viaþa noastrã, cãci ea este mama ºi regina noastrã.

Maria, mama noastrã, ne aºteaptã la Cacica!

Petru Gherghel, episcop de Iaºi

* * *

Programul de la Cacica

Marþi - 14 august 2001
10.00 - Celebrare penitenþialã
12.00 - Sfânta Liturghie solemnã de deschidere a pelerinajului
16.00 - Calea sfintei cruci
17.00 - Adoraþie euharisticã
18.00 - Sfânta Liturghie pentru tineri ºi seminariºti
22.00 - Privegherea marianã, urmatã de procesiunea cu lumânãri în jurul Bisericii

Miercuri - 15 august 2001
06.00 - Sfânta Liturghie de dimineaþã
07.30 - Sfânta Liturghie greco-catolicã (în bisericã)
08.00 - Sfânta Liturghie în limba maghiarã (la grotã)
09.15 - Sfânta Liturghie în limba polonã (în bisericã)
09.15 - Sfânta Liturghie în limba germanã (la grotã)
11.00 - Sfânta Liturghie solemnã pontificalã a hramului, încheiatã cu procesiunea ºi binecuvântarea euharisticã